miChou’s photoblog

The world through my eyes

Autocritic

with 6 comments

Mă chinui să scriu postul ăsta de mai bine de o săptămână. Deşi am ideea în minte chiar de mai multă vreme, sub o formă sau alta, n-am reuşit să-mi găsesc cuvintele. Poate acum, cu „o coală” albă în faţă, poate o să pot scrie ceva coerent.

Despre ce e vorba de fapt? Ce-am de spus atât de complicat că-ntr-o săptămână-ntreagă n-am fost în stare?

Sub o formă sau alta am mai atins problema asta acum ceva vreme, pe blog. E vorba despre faptul că uneori, am impresia că fotoblogul ăsta, şi „fotografia” pe care o fac, e un demers inutil, fără valoare. E vorba de faptul că, dacă acum mi-aş lua la puricat blogul ăsta, aş arunca la gunoi probabil jumătate din poze. E vorba de faptul că, în cei aproape doi ani de când am domeniul ăsta, de prea multe ori am pus imagini doar ca să „iasă la număr”, ca să „arăt şi versiunea asta” (deşi mi-era clar că nu era cea mai bună), ca să… E vorba de ipocrizia de-a posta, şi-a vorbi şi-a categoriza în engleză în ideea/speranţa că  aşa mi se vă lărgi auditoriul. Fals, sunt doar o mână de oameni care urmăresc blogul ăsta, o parte din ei poate doar pentru că i-am bătut la cap, iar pentru ei, faptul că mă silesc să scriu în engleză nu face vreo diferenţă.

Ăsta e motivul pentru care postul ăsta e în română şi doar aşa o să rămână. Ăsta e motivul pentru care n-am mai postat nimic de vreo săptămână deşi aveam urcate nişte lucruri pe Flickr si idei de măcar încă două posturi în minte. De fiecare dată când am vrut să mă apuc să scriu următorul post, m-am izbit în interiorul meu de întrebarea „De ce?”. E o întrebare pe care copiii o pun pe la 3-4 ani, e întrebarea pe care eu mi-o pun acum. Şi pentru care, încă, n-am găsit un răspuns.

N-am totuşi curajul să o iau de la zero, să rad totul şi să o iau de la capăt, în speranţa că o să iasă mai bine. Poate după un back-up şi câteva pahare de vin bun. Şi cu nişte poze care să simt că pot face o diferenţă. Poze care să simt că spun ceva, că nu sunt doar linii şi culori plăcute privirii şi feţe cunoscute câtorva dintre prietenii mei. Care poze, dacă ar fi să mă iau acum la puricat, dacă ar fi să sap prin toate DVDurile umplute cu RAW-uri, JPEG-uri şi XCF-uri, nu cred că aş strânge mai mult de 50-100, în cazul foarte optimist şi indulgent.

Aş putea aici să intru în opiniile altora, care mi-au dat de gândit acum mai bine de jumătate de an, aş putea să intru în opiniile mele, dar oricum aş da-o, habar n-am încotro, unde şi de ce vreau să ajung cu blogul ăsta.

Nu ştiu dacă e momentul pentru o pauză de 2 zile, sau una de 2 luni. Ştiu doar că vreau, şi trebuie să schimb ceva…

Advertisements

Written by miChou

25-Feb-2009 at 23:50

Posted in general, text

6 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. Hehe, celebra pasă a nehotărârii. Nu e aşa că uneori îi invidiezi pe cei care persistă în mediocritatea lor cu seninătate, fără să se simtă inutili? Prietene, fii bucuros că tu vrei mai mult decât poţi să oferi în secunda asta pentru că doar aşa mâine sau peste o lună vei simţi că ai progresat.

    Cred că ai devenit prea crispat şi ai pierdut din vedere faptul că pentru un fotograf fotografia ar trebui să fie ceva distractiv, nu un set imens de frustrări. Eu personal de asta am trecut pe film, pentru că îmi oferă o scuză să ratez (“n-am văzut atunci cum a ieşit poza, asta e, data viitoare ţinem minte”). La digital parcă presiunea e prea mare să iasă o poză bună, indiferent de situaţie, pentru că ai feedback instant.

    La film stau să mă gândesc la compoziţie, să vizualizez cum iese poza la sfârşit. Încep să caut contraste puternice, care ar da bine într-o poză. Uite, vreau să ies din oraş, să merg la Vulcanii Noroioşi să fac nişte poze. Poate să merg la mare într-un week-end când e furtună. Să-mi vizitez rudele de la ţară când vor culege via. Să urc pe munte într-o zi senină. Ştii, să caut subiecte de fotografiat, momente care să vreau să le am într-o ramă, undeva pe perete.

    Andrei

    26-Feb-2009 at 13:28

  2. Iti urez succes. Sincer sa fiu te inteleg, pentru ca gandesc asemanator, insa atunci cand sunt lucid recunosc ca schimbarile radicale de la o zi la alta nu sunt posibile, si ca singura solutie sunt acumularile picatura cu picatura. 🙂

    Gabriel Nita

    26-Feb-2009 at 15:55

  3. Salut,
    Nu stiu daca o sa te ajute dar pot sa-ti dau o idee.

    Flo

    25-Mar-2009 at 15:22

  4. aşa…

    mich0u

    25-Mar-2009 at 15:25

  5. As prefera sa vorbim pe IM.

    Flo

    25-Mar-2009 at 15:28

  6. Poţi să-mi dai un mail 😉

    mich0u

    25-Mar-2009 at 19:54


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s